Istoria localității

Capaclia – prima mențiune documentară 1783 (deși batrinii spun că satul ,cu numele Poiana-Razeși, exista înca de pe timpul lui Stefan Cel Mare la 1470), cert e ca timp de trei veacuri pe acestea meleaguri au hălăduit triburi încărdâșite de tătari și otomani.

În timpul recesământului din 1835 mazilul Constantin Tamersan prezentase acte de proprietate în Capaclia- Razeși înca din 1793. E știut că la inceputul sec.XIX, după ce turanicii au fost izgoniți din Bugeac, pe vetrele străvechi moldovenești au venit românii de peste Prut, dar au fost aduși aici de către Imperiul țarist, de asemenea bulgari și găgăuzi din Balcani.

În 1803 Capaclia-Razeși număra 32 de case și bordeie. Erau construite de românii trecuți aici cu traiul din s.Idrici, ținutul Falciu. Mai apoi au fost aduse încă câteva familii de bulgari, care considerând  ”moșia strimtă’’ s-au mutat la Cioc-Maidan. În 1805 Capaclia din ținutul Codrului s-a învrednicit și de o bisericuță de cărămida, reconstruită și reînoită in 1893, cu hramul Sf.Dumitru.

Între anii 1812-1821 îl aflăm moșier în Capaclia-Razeși pe Vasile Rosset, care stăpânea 2.000 falci de pământ. Satul avea 37 de țarani liberi, un preot și 3 burlaci. În 1835 moșia trecuse în posesia boierului Petrache Rosset, țaranii liberi alcătuiau o comunitate din 206 oameni, clerul în frunte cu preotul Vasile Erhan era compus din 7 barbati și 7 femei.

În 1878 așezarea întrunea 160 ograzi cu o populatie de 345 barbați și 315 femei, avea 11 mori de vânt și cu tracțiune de cai, 300 de vite cornute mari,1 000 oi și capre. Dispunând de 152 de vii pe o suprafață totala de 66 des., în 1895 oamenii tăiau cu lacrimi in ochi și aruncau în foc butuci molipsiți de filoxera.

În 1880 se deschide o școala de alfabetizare, primul învățător a fost Zinaida Ulinici.

Capaclia, comuna rurala in jud.Izmail, în 1904 numarul caselor este 182; populația de razeși români 2272. În 1910 numărul caselor se ridica la 200.

În zilele de 2-3 februarie 1918 detașamentul maiorului român Gheorghesu dezarmează lângă Capaclia-Razeși o coloana de dezertiri ruși care prădau și distrugeau averile oamenilor. După reunirea Basarabiei cu România instituția ”Casa Noastra” i-a împroprietărit pe 250 de locuitori de aici cu 1259 ha de pământ. În 1923 Capaclia-Razeși numara 350 ograzi ,676 de barbați și 656 de femei, o moară cu aburi, școală primară. Peste 10 ani, în 1933, erau școlarizați 108 copii din cei 243 de copii, învațatori fiind Dumitru si Victoria Stoianovici.

Autoritățile sovietice au înregistrat în toamna anului 1940 : 1.624 de locuitori, dintre care 1.612 erau români basarabeni, ceilalți 12 de alte etnii. După ani grei de război, foamete și deportari, populația s-a redus catastrofal, către 1 august 1949 aici trăiau doar 1.053 de oameni. Monumentul maiestos, înalțat în centrul satului, proslăvește eroismul consătenilor cazuți în cel de-al doilea razboi mondial. Prin iureșul lui au trecut fiind răpuși în lupte: Gheorghe și Grigore Bahnaru, Haralampie Baltă, Vladimir și Timofei Butuc, Andrei ,Grigore și Pavel Călugăreanu, Ion Florința, Andrei și Ștefan Panea, Simion Panainte, Alexandru și Dumitru Postu, Ion Sandu, Dumitru Suru, Gheorghe Țugui, Filip Stamboliu etc.

Deportările staliniste au smuls din această localitate 38 de oameni buni și harnici : Alexandru Busuioc, Efrosinia Busuioc, Maria Busuioc, Natalia Busuioc, Nicolae Busuioc, Stepanida Busuioc, Vasile Busuioc, Zaharia Busuioc, Afinia Gulavschi, Frant Gulavschi, Ana Istrati, Elena Istrati, Ion Istrati, Nadejda Istrati, Valentina Istrati, Teodora Moraru, Ion Moraru, Alexandru Sprînceană, Alexandra Sprinceană, Constantin Sprinceană, Ecaterina Sprinceană, Fiodor Sprinceană, Ioana Sprinceană, Maria Sprinceană, Natalia Sprinceană, Stefan Sprinceană, Eugenia Tomița, Dumitru Tulatos, Ecaterina Tulatos, Elena Tulatos, Gheorghe Tulatos, Melania Tulatos, Mihail Tulatos, Olga Tulatos, Pavel Tulatos, Sofia Tulatos.

În anii postbelici în Capaclia a trudit o brigadă complexă ”Patria” din Cociulia. La 1noiembrie 2000 în cele 738 de gospodării de aici trăiau 2.411 cetațeni, în marea majoritate fiind români. Fiecare țăran îsi are cota echivalentă de pamânt, în marime de 1.60 ha.

37 de viteji au apărat în 1992 pe Nistru independența și integritatea Republicii: Basarab Valeriu, Botezatu Gheorghe, Botezatu Ion, Busuioc Ștefan, Busuioc Alexandru, Busuioc Mihail, Butuc Dumitru, Colnic Dumitru, Colnic Serghei, Călugăreanu Ion, Florență Gheorghe, Florență Pavel, Furtună Ion, Gotișanu Nicolai, Lungu Constantin, Miron Petru, Moraru Nicolai, Moraru Gheorghe, Panainte Ion, Panea Veceslav, Para Andrei, Para Ion, Pîrlea Valeriu, Rușescu Gheorghe, Rotaru Dumitru, Sandu Victor, Soltuz Alexandru, Șteoti Victor, Soltuz Petru, Stamboliu Valeriu, Trofim Victor, Trofim Roman, Vicol Sava, Vicol Vladimir, Vitan Sava, Zugrav Victor. Ștefan Colnic și Andrei Soltuz  au căzut în lupte cu separatiștii.

La momentul actual în localitatea Capaclia sunt 500 gospodării, numărul de populație -2018. În localitate activează gimnaziul, grădinița, oficiul medicilor de familie, biserica cu hramul Sf. Dimitrie, 20 agenți economici. Pe lanurile satului se cultivă culture cerealiere, leguminoase pentru boabe, tehnice ,furajee, pomi fructiferi.

Din anul 2018 a fost donată o autospecială pentru stingera incendiilor donată de către o organizație de pompieri voluntari din Austria.

La 3 noiembrie 2017 s-a înregistrat stema si drapelul satului Capaclia.

Stema satului Capaclia reprezintă:

În câmp verde,Zâna Pădurii și Zâna Florilor,stând în picioare alături, văzute din fața, cu fețele și mâinele de carnatie și părul de aur, purtând straie de argint și protejând -Zâna Pădurii cu mâna stângă, dedesubt, iar Zâna Florilor cu cea dreapta, deasupra-o fintână herlaică aflată între ele și surmontată de o cruce recruciată de aur. În capul scutului, un fir de trandafir roșu, cu tulpina și frunzele verzi, în fascie. Scutul timbrat de o coroană săteasca de aur.

Drapelul satului Capaclia reprezintă:

O pânza pătrată verde, cu cap (2/7h) alb; în câmpul verde sunt reprezentate Zâna Pădurii și Zâna Florilor, stând în picioare alături, văzute din fața, cu fețele și mîinele de carnatie și părul de aur, purtând straie de argint și protejând -Zâna Pădurii cu mâna stângă, dedesubt, iar Zâna Florilor cu cea dreapta, deasupra-o fântână herlaică aflată între ele și surmontată de o cruce recruciată galbenă; în capul pânzei apare un fir de trandafir roșu, cu tulpina și frunze verzi, așezate în fascie.